Retineti ca e o parere personala, bazata pe experienta si nu pe date statistice. Revolutia industriala/tehnologica a fost promovata ca o mare oportunitate pentru umanitate: reducerea volumului de munca pentru muncitori si cresterea calitatii prin automoatizarea proceselor. Adica standardizarea produselor si cresterea timpului liber. Liber de munca platita, liber pentru a fi organizat in orice alta forma la alegerea “purtatorului”: pasiuni non-comerciale, somn, plimbare, arta, citit, dezvoltare spirituala, columbofilie sau orice altceva. Stimularea creativitatii, evitarea monotoniei si chiar statul “degeaba”, rautacios numit de unii “lene” (un construct cultural demn de pierdut pe drum).
Practic lucrurile stau exact pe dos: lumea noastra bazata pe profit si acumulare nu vrea sa lase garda jos. Sistemele economice dominante sunt construite pe paradigma “mai mult e mai bine”, contrar legii nescrise care spune ca orice surplus este transferat in circuitul planetei. Animalele si plantele nu acumuleaza mai mult decat strictul necesar, viata e fluida si planeta ca sistem unitar are nevoie ca elementele ei sa fie lasate sa circule liber. Sistemul nostru economic ignora aceasta interdependenta si noi acumulam din ce in ce mai abitir. Ce? Cam tot ce putem la nivel material: bani (adica hartie, metal si plastic), mancare, produse electro-casnice, masini, case, terenuri, haine, incaltaminte etc. De cele mai multe dintre ele nu avem nevoie cu adevarat si obiceiul de a ne ingropa mortii cu obiectele favorite sau utile pentru viata de dupa s-a cam pierdut.
Toata spirala asta nebuna a cauzat supraproductia (iar pentru ca materiile prime sunt cvasi-finite nu vom putea continua in ritmul asta la nesfasit) si distributia inegala a acumularii (pentru ca mai putin de 20% din oameni acumuleaza mai mult decat tot restul). Mai mult, paradigma acumularii este raspandita ca fiind unica sansa de “dezvoltare” si “progres” la nivelul planetei; umanitarele conferinte impotriva saraciei pornesc de la premisa ca toti oamenii trebuie sa atinga acelasi standard de viata: cel vestic (desi participantii recunosc ca nici vorba ca asa ceva sa fie vreodata posibil).
Acumularile fara noima si alti factori au adus asa numita criza financiar-bancara din ultimii ani, care ii afecteaza cel mai puternic desigur pe cei de la baza piramidei: muncitorii. Cei care isi inchiriaza calitatile, experienta si cunostintele cu ora, ziua sau luna unei companii, organizatii sau institutii. In plina criza ni s-a spus ca salariile vor fi taiate dar ca vom munci mai mult sau cel putin la fel de mult, pentru ca productia nu poate fi oprita. Trebuie sa continuam sa alimentam sistemul (nefunctional si “too big to fail”) pentru a putea iesi din criza auto-indusa. Muncim ￢ sa producem pentru a acoperi “gaurile” – care cresc si ne obliga – sa muncim si mai mult.
Ce fel de logica o fi si asta? Adica dupa ce ai transformat toata lumea “civilizata” in datori la banci, traitori pe credit, “beneficiari” ai unui salariu din care vad prea putin, le ceri sa stranga cureaua pentru a iesi la liman? Civilizatia noastra se bazeaza pe sclavie voluntara, pe acceptarea unui sistem in care esti o simpla rotita, cu un grad de libertate egal cu jocul piulitei care te strange pe ax. Sistemul modeleaza societatea si nu invers; esti intrebat de mic ce vrei sa te faci cand vei fi mare, fara sa ti se spuna ca de fapt optiunile sunt limitate (depinde de meseriile la moda si de ce nise sunt libere in sistem). Asa crestem ca oameni care nu sunt in stare sa-si recunoasca si aleaga libertatea, care sunt indoctrinati intr-un sistem politico-economic, care se dezvolta nearmonios cu accentul pe cariera, profesie, subzistenta; asa trece viata pe langa noi in timp ce suntem pre(a)ocupati cu a face/a avea si prea putin cu a fi.
Notati ca generalizarile si simplificarile sunt intentionate pentru a putea sugera dimensiunile tabloului intr-un spatiu restrans. Nu demonizez sistemul actual, nu sunt suporter al nici unei ideologii din cele considerate clasice in politica. Observatia mea simpla e ca avem nevoie (si) de o schimbare a felului in care privim munca si scopul ei, daca vrem sa ducem societatea in care traim in alta directie decat cea actuala si sa ne bucuram mai mult de viata. Scriu textul acum pentru ca sunt pregatit sa fac pasul asta eu insumi alaturi de altii. Pentru ca 4/7 zile lucratoare si/sau reducerea numarului de ore de lucru pe zi si/sau trei luni de vacanta/concediu pe an poate fi media decenta la care putem ajunge. E nevoie de un efort urias de a iesi din cutia pe care ne-am construit-o cu migala atata timp, dar ganditi-va pentru o secunda la efecte posibile in viata noastra de fiecare zi.
Cateva semne ca oamenii incep sa intemeieze sub-culturi alternative:
- O firma de design din SUA care da liber tuturor angajatilor pentru un an, odata la sapte ani, intr-o practica menita sa sporeasca atat succesul si creativitatea firmei, cat si sa sprijine dezvoltarea personala armonioasa: http://www.ted.com/talks/lang/eng/stefan_sagmeister_the_power_of_time_off.html
Am mai scris despre Patagonia ca alt exemplu aici http://think.hotnews.ro /incalcand-regulile-￢-profit-si-protectia-mediului-intr-un-sistem- capitalist-in-boxa-￢acuzatilor￢-￢patagonia￢.html
- Comunitatea Los Horcones, Mexic, cu munca in functie de prioritatile punctuale ale comunitatii si capacitatea de a se adapta rapid la schimbarea acestora http://loshorcones.org/index_eng.html
- Conceptul de downshifting intr-un interviu cu Aurora Liiceanu http://forum.softpedia.com/lofiversion/index.php/t154473.html
- Economia bazata pe timp in loc de bani http://www.culturemagic.org/TimeBasedEconomics.html
P.S. sunt incurajat de ce am gasit in Romania in domeniu in ultimul an!
Postări
