sursa: http://www.contraboli.ro/anecdota-cu-maimute-explica-sistemul-sanitar-romanesc/
Povestea se deruleaza in felul urmator: Avem o cusca, in care bagam 5 maimute.
In interiorul custii, atarnam de un fir de ata o banana si sub aceasta montam niste scari. In putin timp, una dintre maimute va incerca sa urce scarile sa ia banana. Imediat ce atinge scarile, aruncam pe celelalte maimute o galeata de apa rece.
Dupa o vreme o alta maimuta va incerca aceeasi miscare, cu acelasi rezultat… celelalte maimute primesc un dus rece. In scurt timp, imediat ce o maimuta va incerca sa ia banana, celelalte o vor impiedica.
Acum putem renunta la apa rece. Scoatem o maimuta din cusca si o inlocuim. Maimuta nou aparuta vede banana si incearca sa urce scarile. Surprinzator pentru ea, celelalte maimute o ataca.
Dupa doua trei incercari, va invata ca daca incearca sa ia banana, va lua bataitza.
Ulterior, scoatem inca una din prima echipa de 5 maimute si o inlocuim si pe aceea. Se intampla aceeasi poveste, cu observatia ca si maimuta inlocuita precedent o va ataca. Indiferent cate maimute ai schimba de aici incolo, modelul de reactie conditionata se va pastra. De cate ori o maimuta noua incearca sa urce scarile, va fi atacata. Majoritatea maimutelor care reactioneaza in acest fel habar nu au de ce nu e permisa manevra, dar totusi participa.
Odata inlocuite toate maimutele din primul grup, practic niciuna dintre maimutele din cusca nu a fost stropita vreodata cu apa rece. Totusi nimeni nu indrazneste sa se apropie de banana. De ce? Pentru ca toata lumea stie ca “asa se fac lucrurile pe-aici”.
Asa, stimat cititor, se fac politicile sanitare in Romania. Ba mai mult, daca esti una dintre maimutele noi intr-un spital romanesc, si intrebi de ce se fac lucrurile cum se fac, vei fi privit ca un obraznic.
Daca imi permiteti, maimutele stropite de comunisti, care acum sunt cele care sar la gatul tinerilor nu sunt atat de rele pe cum suntem noi, ca acceptam.
Se afișează postările cu eticheta Gag.Politica. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gag.Politica. Afișați toate postările
9.5.08
18.3.08
Din ciclul - 'asta nu e numai tara voastra'
„Majorarea alocaţiei de stat pentru copii la 200 de lei poate avea şi efectul nedorit al cresterii numarului de copii în familiile sarace, care, astfel, vor trai numai din alocatii, fara sa mai dorească includerea in masurile active pentru realizarea bunastarii familiale”, se arata intr-un document oficial al Guvernului
Un text de Carmen Musat-Coman:
Domnule prim-ministru,
Va trebui sa va recunoasteti invins. Cu propriile arme, asta daca nu luati repede masuri pentru stoparea fenomenului. E inadmisibil ce se intampla si ma bucur ca pana la urma v-ati prins ca erati pacalit iar statul era furat. Pe fata, domnule ! Eu am observat ca maternitatile sunt pline si ca pe strada sunt mai multe carucioare ca de obicei dar recunosc ca n-am facut nici o asociere intre marirea alocatiilor pentru copii si aceasta implozie de prunci. Aveti dreptate, e inadmisibil. Femeile acestea va fura banii. Bine ca v-ati prins, mai bine mai tarziu decat niciodata, fiindca altfel cine stie ce gaura mare se facea in buget si nu mai ajungeau banii de sporul de 10% pentru pericol de radiere din cauza antenei de pe sediul Parlamentului. Si ar fi fost pacat sa ramana parlamantarii si radiati si fara bani. Si s-ar fi imbogatit poporul, domnule, fara pic de jena.
Vreti sa stiti, desigur, ce fac femeile acestea cu traista cu bani… Pai sa va spun, desigur ca va spun: cu cei 200 de lei pe luna pe care-i primesc pana cand cel mic implineste doi ani cumpara vreo doua ciocolate pentru doctorita care ii consulta copilul, asta daca nu e bolnav si punem doar o vizita pe luna la medic, pentru un vaccin, o bronsita. A, da, desigur ca se uita doctorita la bebelus si fara ciocolata sau flori, dar nu stiu cum se face ca se uita mai bine daca are niste flori pe masa, va spun eu din experienta proprie. De mama, nu de doctorita.
Apoi, vrem, nu vrem, si bebelusul isi plateste cota de intretinere la bloc si nu stiu cum se face ca a naibii intretinere a sarit bine de cateva milioane iar daca mama nu a vrut sa-l faca spartan pe al ei bebelus, s-a uitat cu spaima in suflet la indexul repartitorului caloriferului si a platit. Si tot mama nu stie zau de ce, dar a constatat ca bebelusul ei a crescut repede si hainele mostenite de la fratele mai mare sau de la vreo ruda s-au rupt de atata purtat si stiti dumneavoastra, domnule prim-minsitru cat costa un costumas pentru bebelusi ?
Nu, asa-i, nu stiti. Cu siguranta nici cei ce fac costumele nu stiu, ca altfel nu le-ar face preturile egale cu ale costumelor de adulti. Si mai stiati dumneavoastra, domnule prim-ministru, ca bebelusul acela care urla ca din gura de sarpe cand i-a foame nu se linisteste decat daca mananca ? A, da, stiati ? Ma scuzati. Dar un carucior stiti cam cat cate alocatii costa ? Pardon, dumneavoastra stiti cat costa un kart. Hai sa zicem doar una, daca bebelusul nu a primit caruciorul la botez – a, pardon, preotul a fost platit de nasa. De scutece, inventia asta minunata a secolului XX ati auzit ? Ei, da, desigur. Ei, da, si ele, femeile au auzit dar nu si le pot permite, ca pe trei pachete s-a dus juma de alocatie…
Dar de… ei, nu, ca m-ati enervat. Si stiti ce o sa fac ? O sa renunt la anticonceptionale, si prietenele mele la fel, si o sa facem toate copii, ca sa va furam, sa va luam banii, sa nu mai aveti de sporuri de antene. Si o sa ne umplem de bani, o sa ne imbogatim, o sa mergem numai in mertane si in strainatate la schi, si cand copiii nostri vor face un an vom face altii si tot asa, si abia asteptam sa implineasca doi ani si sa-si primeasca alocatia de 4o de lei, o sa ne dam in barci cu ei, si daca ma enervez o sa divortez ca sa va iau si banii de alocatie suplimentara pentru familie monoparentala, aia 79 de lei cu care am sa plec din tara cu avionul la clasa business si o sa umplu avionul cu copiii mei, crescuti cu alocatiile voastre si o sa-i duc departe, acolo unde nu se mai vorbeste romaneste.
Un text de Carmen Musat-Coman:
Domnule prim-ministru,
Va trebui sa va recunoasteti invins. Cu propriile arme, asta daca nu luati repede masuri pentru stoparea fenomenului. E inadmisibil ce se intampla si ma bucur ca pana la urma v-ati prins ca erati pacalit iar statul era furat. Pe fata, domnule ! Eu am observat ca maternitatile sunt pline si ca pe strada sunt mai multe carucioare ca de obicei dar recunosc ca n-am facut nici o asociere intre marirea alocatiilor pentru copii si aceasta implozie de prunci. Aveti dreptate, e inadmisibil. Femeile acestea va fura banii. Bine ca v-ati prins, mai bine mai tarziu decat niciodata, fiindca altfel cine stie ce gaura mare se facea in buget si nu mai ajungeau banii de sporul de 10% pentru pericol de radiere din cauza antenei de pe sediul Parlamentului. Si ar fi fost pacat sa ramana parlamantarii si radiati si fara bani. Si s-ar fi imbogatit poporul, domnule, fara pic de jena.
Vreti sa stiti, desigur, ce fac femeile acestea cu traista cu bani… Pai sa va spun, desigur ca va spun: cu cei 200 de lei pe luna pe care-i primesc pana cand cel mic implineste doi ani cumpara vreo doua ciocolate pentru doctorita care ii consulta copilul, asta daca nu e bolnav si punem doar o vizita pe luna la medic, pentru un vaccin, o bronsita. A, da, desigur ca se uita doctorita la bebelus si fara ciocolata sau flori, dar nu stiu cum se face ca se uita mai bine daca are niste flori pe masa, va spun eu din experienta proprie. De mama, nu de doctorita.
Apoi, vrem, nu vrem, si bebelusul isi plateste cota de intretinere la bloc si nu stiu cum se face ca a naibii intretinere a sarit bine de cateva milioane iar daca mama nu a vrut sa-l faca spartan pe al ei bebelus, s-a uitat cu spaima in suflet la indexul repartitorului caloriferului si a platit. Si tot mama nu stie zau de ce, dar a constatat ca bebelusul ei a crescut repede si hainele mostenite de la fratele mai mare sau de la vreo ruda s-au rupt de atata purtat si stiti dumneavoastra, domnule prim-minsitru cat costa un costumas pentru bebelusi ?
Nu, asa-i, nu stiti. Cu siguranta nici cei ce fac costumele nu stiu, ca altfel nu le-ar face preturile egale cu ale costumelor de adulti. Si mai stiati dumneavoastra, domnule prim-ministru, ca bebelusul acela care urla ca din gura de sarpe cand i-a foame nu se linisteste decat daca mananca ? A, da, stiati ? Ma scuzati. Dar un carucior stiti cam cat cate alocatii costa ? Pardon, dumneavoastra stiti cat costa un kart. Hai sa zicem doar una, daca bebelusul nu a primit caruciorul la botez – a, pardon, preotul a fost platit de nasa. De scutece, inventia asta minunata a secolului XX ati auzit ? Ei, da, desigur. Ei, da, si ele, femeile au auzit dar nu si le pot permite, ca pe trei pachete s-a dus juma de alocatie…
Dar de… ei, nu, ca m-ati enervat. Si stiti ce o sa fac ? O sa renunt la anticonceptionale, si prietenele mele la fel, si o sa facem toate copii, ca sa va furam, sa va luam banii, sa nu mai aveti de sporuri de antene. Si o sa ne umplem de bani, o sa ne imbogatim, o sa mergem numai in mertane si in strainatate la schi, si cand copiii nostri vor face un an vom face altii si tot asa, si abia asteptam sa implineasca doi ani si sa-si primeasca alocatia de 4o de lei, o sa ne dam in barci cu ei, si daca ma enervez o sa divortez ca sa va iau si banii de alocatie suplimentara pentru familie monoparentala, aia 79 de lei cu care am sa plec din tara cu avionul la clasa business si o sa umplu avionul cu copiii mei, crescuti cu alocatiile voastre si o sa-i duc departe, acolo unde nu se mai vorbeste romaneste.
5.12.07
De 1 Decembrie, am pus bombe pe Aeroportul Baneasa
http://www.catavencu.ro/la_zi/din_editia_print/ancheta_de_1_decembrie_am_pus_bombe_pe_aeroportul_baneasa.html
Vineri, 30 noiembrie. Ziua Nationala era din ce in ce mai aproape. O simteam cum vine. Huruia din tancuri. Ne blocase deja traficul. Stateam in masina si ne gindeam: „Ba, noi chiar nu facem nimic ca sa marcam acest maret moment? Uite, hai sa mergem pe un cimp, sa ne taiem un pic la un deget si sa varsam citeva picaturi de singe pe glia stramoseasca. Jertfa pentru patria-muma! Nt-nt-nt, nu merge, trebuie sa mergem si la farmacie sa luam spirt ca sa ne punem la rana... E complicat si e si penibil sa ceri doar spirt la farmacie. Atunci, alta varianta, hai sa presaram in Piata Universitatii, pe sosea, 3.000 de cutii de piuneze si sa arboram banner-ul: «Pe aici nu se trece!». Hai, maaaa, ce naiba, sintem nebuni, pai nu mai trecem nici noi! Cum mai ajungem acasa? Ne asteapta nevestele. Si asta n-ar fi o problema, dar cum sa ne permitem sa intirziem la amante?“. Pina la urma, din toate variantele de sacrificiu patriotic, juriul compus din doi oameni blocati in trafic a ales: sa punem o bomba la un avion garat intr-un aeroport romanesc international. Ce proasta idee! Ne-a iesit, dar a fost atit de simplu, ca ne-am si plictisit.
E atit de banal sa arunci un aeroport romanesc in aer,
ca-mi vine sa si casc. Nu-ti trebuie decit o salopeta de salahor in constructii, o casca de santierist si, daca chiar esti un terorist foarte exigent, care tine la detalii, o masina rapciugoasa, tip Dacia papuc, an de fabricatie 1986. Se accepta si 1984. Va prezentam imediat schema atentatului cu care puteti face pulbere un aeroport international romanesc, cu rugamintea sa n-o dati mai departe, mai departe de granitele NATO.
Am ales Aeroportul Baneasa. Din cel putin doua motive. Unu, e mai aproape de Arcul de Triumf, pe unde trec de 1 Decembrie competentele unitati care asigura siguranta nationala. Si doi, dar mai important, e mai aproape de redactie, deci ne era mai la indemina.
Ne-am imbracat in tinuta clasica a unui zilier constructor. Pentru teroristii care vor planul mura-n gura, ne vedem fortati sa dam niste detalii. Adica una bucata salopeta peste flanela decolorata si maiou, spalacit, made in China (eu, Alexandru Cautis) si halat muncitoresc bleumarin peste una bucata geaca luata cu trei milioane din Metro Baneasa, pe care o gasea cu doar 50 de euro la Tati-Paris, dar s-a grabit (eu, Catalin Prisacariu). Hai, nu ziceti ca-i scump, ca are Al-Qaeda bani.
Am luat doua lopeti cu noi (din pacate, n-avem detalii tehnice pentru Al-Qaeda, sint niste lopeti clasice), ca sa aratam ireprosabil a muncitori pusi pe treaba. Plus una bomba. Bomba tare, dar de jucarie, pentru care ma vad nevoit sa-i multumesc lui Rares, fiu-meu de sase ani, care mi-a ingaduit sa folosesc in interes national grenada lui de plastic. Multam, Rares, esti un brav roman, sterge-te la cur, te rog.
Masina tip papuc. Ziceam si mai devreme, nu e obligatorie. Va trebuie doar daca aveti de transportat o cantitate mai mare de explozibil. Altfel, puteti sa patrundeti si pe jos in incinta Aeroportului Baneasa. Zece grenade va intra in buzunar lejer.
E, aici e aici. Va trebuie o… un soi de parola ca sa intrati cu bomba nestingheriti in aeroport. Ati dat neste bani pentru revista, deci consideram ca ati achitat taxa de parola pentru un atentat la Aeroportul Baneasa. Parola este… – taaaaa-raaaram-tam-tam – „Salut“. Se accepta si „Hai noroc, ma“ sau orice alta formula de salut de santier.
Asta e tot!!! Imbracati ca niste salahori, cu o masina care reuseste performanta de a rula 5 km, fara ca soferul sa se vada nevoit sa sufle in jigler, stiind sa ziceti pe romaneste „Salut“, puteti penetra nestingheriti, de cite ori vreti, filtrul de paza al Aeroportului International Baneasa.
Trecem la exemplificare practica:
Niste baieti, subsemnatii, in costumatie muncitoreasca, cu niste caschete de santier pe cap, pe care scrisesem cu o carioca „Al-Qaeda company“ si „Al Aca-eda Industry“, care nu aveau nici o treaba cu aeroportul, au reusit sa intre necontrolati si nebifati nicaieri, cu tot cu masina tip bena, in Aeroportul International Baneasa, pe 30 noiembrie 2007. Baieti finuti (saru’ mina, mama, saru’ mina, tata), n-au scuipat si n-au facut pipi in incinta securizata a aeroportului, dar au pus acolo niste bombe. De jucarie.
Ce au facut acesti baieti de caracter, dar totusi caracter neautorizat, in incinta Aeroportului International Baneasa, vedeti in continuare:
Pai, am intrat in aeroport ca niste fantome, pe poarta dinspre Drumul Potcoavei. Fiind imbracati in costumatie de muncitor clasic, am zis doar „Salut“ si paznicul aeroportului ne-a deschis imediat. Ca si cum era o garantie ca, fiind imbracati in salopeta si stiind sa zicem „salut“, nu puteam fi decit bine intentionati.
Ne-am plimbat nestingheriti pe linga cisterne cu kerosen. Le-am filmat si fotografiat.
Am mers cu masina, dar si pe jos, pe pista pe care veneau si plecau avioane. O situatie unica in lume! Inchipuiti-va un pilot la mansa unui avion proaspat aterizat sau a unuia gata de decolare, care se vede nevoit sa acorde prioritate de trecere unor pietoni care traverseaza nonsalanti, in acel moment, pista. „Stai, tataie, ce tot dai claxon la avion, nu vezi ca avem papornite de carat?! Bine ca esti tu smecher si ai avion!“
Am lipit una bombita, de plastic, de coada unui Boeing.
Ne-am filmat nonsalanti intr-o zona de maxima securitate, unde nu e permis sa faci poze nici cu aparate de jucarie. Am facut schimb de camere. Prisacariu l-a filmat pe Cautis cind punea bomba la Boeing, apoi Cautis l-a filmat pe Prisacariu plimbindu-se pe pista de rulare. Un avion al My Air se pregatea in spatele lor de decolare. Deci regia a fost excelenta, sincronizarea perfecta, n-a fost nevoie sa tragem duble. Asteptam niste oferte de serviciu de la Al Jazeera. Operator-atentator TV.
Si acum, poate cea mai tare chestie: linga Aeroportul Baneasa este Romaero, locul in care se repara avioanele. La Romaero ajungi pe aceeasi portita, la care intri zicind un simplu „Salut!“. In momentul in care noi puneam bombe la Baneasa, la Romaero se pregatea de decolare un avion militar Hercules. Avioanele militare Hercules sint mindrie nationala, avem vreo trei si ne-au costat cam un sfert din bugetul Apararii pe un an. Ei bine, teroristul de ocazie Alexandru Cautis a reusit sa puna mina pe Hercules-ul asta, pe bot, pe roti, unde ii sta bine unei bombe sa fie amplasate. La un moment dat a venit un tip care l-a rugat pe Cautis sa-i dea un pix. Pe casca lui Cautis scria „Al-Qaeda company“, lucru irelevant in preajma unui avion militar romanesc. I-am dat pix si a inceput sa intocmeasca procesul de predare-primire. Avionul fusese reparat si era bun de zbor. Deci il puteau da in stare perfecta, cu tot cu bomba instalata. Iar seful de service, sau ce era el, a mai luat si pixul cu care dadea avizul de garantie chiar din mina teroristului.
Ce puteam face de 1 Decembrie daca eram cu adevarat teroristi
– In bena masinii, care nu a fost deloc controlata la intrare, ca si pasagerii din interior, puteam avea niste bazuci, un aruncator de rachete, 100 de kilograme de Semtex, 50 de kilograme de C4, 50 de kilograme TNT. Nu rideti, colegul Stefan Agopian chiar stie sa prepare TNT.
– Puteam lasa, in loc de aeroport, un mare crater.
– Puteam pune o bomba cu ceas la un avion, care sa explodeze fix la Roma, Paris, Londra, unde voiam noi.
– Puteam sa mergem la pasagerii care tocmai se imbarcau de zbor si sa le pasam niste pistoale. Pasageri care fusesera trecuti prin filtrul SRI, ca sa nu aiba – Doamne fereste! – vreo unghiera periculoasa la ei.
– Puteam monta o bomba pe Hercules, sa explodeze direct intr-o tabara militara internationala.
– Puteam arunca in aer, asa, doar ca efect artistic, si citeva cisterne cu kerosen.
Si toate astea de Ziua Nationala a Romaniei, poate chiar in timpul paradei militare, care a iesit ireprosabil, desigur.
Apropo, iata si niste declaratii luate pe 1 Decembrie unui oficial, care la ora asta putea fi mort, daca nu macar dat jos din functii.
Stefan Mladin, director Aeroport Baneasa: „Paza o asigura o firma privata de paza (Shelter Security), SRI-ul, dar si Politia de frontiera. Aeroportul e securizat 100%“. Ca sa va convingeti ce dreptate are dom’ Mladin, intrati pe site-ul www.catavencu.ro sa vedeti filmul cu noi punind bombe la Baneasa.
Vineri, 30 noiembrie. Ziua Nationala era din ce in ce mai aproape. O simteam cum vine. Huruia din tancuri. Ne blocase deja traficul. Stateam in masina si ne gindeam: „Ba, noi chiar nu facem nimic ca sa marcam acest maret moment? Uite, hai sa mergem pe un cimp, sa ne taiem un pic la un deget si sa varsam citeva picaturi de singe pe glia stramoseasca. Jertfa pentru patria-muma! Nt-nt-nt, nu merge, trebuie sa mergem si la farmacie sa luam spirt ca sa ne punem la rana... E complicat si e si penibil sa ceri doar spirt la farmacie. Atunci, alta varianta, hai sa presaram in Piata Universitatii, pe sosea, 3.000 de cutii de piuneze si sa arboram banner-ul: «Pe aici nu se trece!». Hai, maaaa, ce naiba, sintem nebuni, pai nu mai trecem nici noi! Cum mai ajungem acasa? Ne asteapta nevestele. Si asta n-ar fi o problema, dar cum sa ne permitem sa intirziem la amante?“. Pina la urma, din toate variantele de sacrificiu patriotic, juriul compus din doi oameni blocati in trafic a ales: sa punem o bomba la un avion garat intr-un aeroport romanesc international. Ce proasta idee! Ne-a iesit, dar a fost atit de simplu, ca ne-am si plictisit.
E atit de banal sa arunci un aeroport romanesc in aer,
ca-mi vine sa si casc. Nu-ti trebuie decit o salopeta de salahor in constructii, o casca de santierist si, daca chiar esti un terorist foarte exigent, care tine la detalii, o masina rapciugoasa, tip Dacia papuc, an de fabricatie 1986. Se accepta si 1984. Va prezentam imediat schema atentatului cu care puteti face pulbere un aeroport international romanesc, cu rugamintea sa n-o dati mai departe, mai departe de granitele NATO.
Am ales Aeroportul Baneasa. Din cel putin doua motive. Unu, e mai aproape de Arcul de Triumf, pe unde trec de 1 Decembrie competentele unitati care asigura siguranta nationala. Si doi, dar mai important, e mai aproape de redactie, deci ne era mai la indemina.
Ne-am imbracat in tinuta clasica a unui zilier constructor. Pentru teroristii care vor planul mura-n gura, ne vedem fortati sa dam niste detalii. Adica una bucata salopeta peste flanela decolorata si maiou, spalacit, made in China (eu, Alexandru Cautis) si halat muncitoresc bleumarin peste una bucata geaca luata cu trei milioane din Metro Baneasa, pe care o gasea cu doar 50 de euro la Tati-Paris, dar s-a grabit (eu, Catalin Prisacariu). Hai, nu ziceti ca-i scump, ca are Al-Qaeda bani.
Am luat doua lopeti cu noi (din pacate, n-avem detalii tehnice pentru Al-Qaeda, sint niste lopeti clasice), ca sa aratam ireprosabil a muncitori pusi pe treaba. Plus una bomba. Bomba tare, dar de jucarie, pentru care ma vad nevoit sa-i multumesc lui Rares, fiu-meu de sase ani, care mi-a ingaduit sa folosesc in interes national grenada lui de plastic. Multam, Rares, esti un brav roman, sterge-te la cur, te rog.
Masina tip papuc. Ziceam si mai devreme, nu e obligatorie. Va trebuie doar daca aveti de transportat o cantitate mai mare de explozibil. Altfel, puteti sa patrundeti si pe jos in incinta Aeroportului Baneasa. Zece grenade va intra in buzunar lejer.
E, aici e aici. Va trebuie o… un soi de parola ca sa intrati cu bomba nestingheriti in aeroport. Ati dat neste bani pentru revista, deci consideram ca ati achitat taxa de parola pentru un atentat la Aeroportul Baneasa. Parola este… – taaaaa-raaaram-tam-tam – „Salut“. Se accepta si „Hai noroc, ma“ sau orice alta formula de salut de santier.
Asta e tot!!! Imbracati ca niste salahori, cu o masina care reuseste performanta de a rula 5 km, fara ca soferul sa se vada nevoit sa sufle in jigler, stiind sa ziceti pe romaneste „Salut“, puteti penetra nestingheriti, de cite ori vreti, filtrul de paza al Aeroportului International Baneasa.
Trecem la exemplificare practica:
Niste baieti, subsemnatii, in costumatie muncitoreasca, cu niste caschete de santier pe cap, pe care scrisesem cu o carioca „Al-Qaeda company“ si „Al Aca-eda Industry“, care nu aveau nici o treaba cu aeroportul, au reusit sa intre necontrolati si nebifati nicaieri, cu tot cu masina tip bena, in Aeroportul International Baneasa, pe 30 noiembrie 2007. Baieti finuti (saru’ mina, mama, saru’ mina, tata), n-au scuipat si n-au facut pipi in incinta securizata a aeroportului, dar au pus acolo niste bombe. De jucarie.
Ce au facut acesti baieti de caracter, dar totusi caracter neautorizat, in incinta Aeroportului International Baneasa, vedeti in continuare:
Pai, am intrat in aeroport ca niste fantome, pe poarta dinspre Drumul Potcoavei. Fiind imbracati in costumatie de muncitor clasic, am zis doar „Salut“ si paznicul aeroportului ne-a deschis imediat. Ca si cum era o garantie ca, fiind imbracati in salopeta si stiind sa zicem „salut“, nu puteam fi decit bine intentionati.
Ne-am plimbat nestingheriti pe linga cisterne cu kerosen. Le-am filmat si fotografiat.
Am mers cu masina, dar si pe jos, pe pista pe care veneau si plecau avioane. O situatie unica in lume! Inchipuiti-va un pilot la mansa unui avion proaspat aterizat sau a unuia gata de decolare, care se vede nevoit sa acorde prioritate de trecere unor pietoni care traverseaza nonsalanti, in acel moment, pista. „Stai, tataie, ce tot dai claxon la avion, nu vezi ca avem papornite de carat?! Bine ca esti tu smecher si ai avion!“
Am lipit una bombita, de plastic, de coada unui Boeing.
Ne-am filmat nonsalanti intr-o zona de maxima securitate, unde nu e permis sa faci poze nici cu aparate de jucarie. Am facut schimb de camere. Prisacariu l-a filmat pe Cautis cind punea bomba la Boeing, apoi Cautis l-a filmat pe Prisacariu plimbindu-se pe pista de rulare. Un avion al My Air se pregatea in spatele lor de decolare. Deci regia a fost excelenta, sincronizarea perfecta, n-a fost nevoie sa tragem duble. Asteptam niste oferte de serviciu de la Al Jazeera. Operator-atentator TV.
Si acum, poate cea mai tare chestie: linga Aeroportul Baneasa este Romaero, locul in care se repara avioanele. La Romaero ajungi pe aceeasi portita, la care intri zicind un simplu „Salut!“. In momentul in care noi puneam bombe la Baneasa, la Romaero se pregatea de decolare un avion militar Hercules. Avioanele militare Hercules sint mindrie nationala, avem vreo trei si ne-au costat cam un sfert din bugetul Apararii pe un an. Ei bine, teroristul de ocazie Alexandru Cautis a reusit sa puna mina pe Hercules-ul asta, pe bot, pe roti, unde ii sta bine unei bombe sa fie amplasate. La un moment dat a venit un tip care l-a rugat pe Cautis sa-i dea un pix. Pe casca lui Cautis scria „Al-Qaeda company“, lucru irelevant in preajma unui avion militar romanesc. I-am dat pix si a inceput sa intocmeasca procesul de predare-primire. Avionul fusese reparat si era bun de zbor. Deci il puteau da in stare perfecta, cu tot cu bomba instalata. Iar seful de service, sau ce era el, a mai luat si pixul cu care dadea avizul de garantie chiar din mina teroristului.
Ce puteam face de 1 Decembrie daca eram cu adevarat teroristi
– In bena masinii, care nu a fost deloc controlata la intrare, ca si pasagerii din interior, puteam avea niste bazuci, un aruncator de rachete, 100 de kilograme de Semtex, 50 de kilograme de C4, 50 de kilograme TNT. Nu rideti, colegul Stefan Agopian chiar stie sa prepare TNT.
– Puteam lasa, in loc de aeroport, un mare crater.
– Puteam pune o bomba cu ceas la un avion, care sa explodeze fix la Roma, Paris, Londra, unde voiam noi.
– Puteam sa mergem la pasagerii care tocmai se imbarcau de zbor si sa le pasam niste pistoale. Pasageri care fusesera trecuti prin filtrul SRI, ca sa nu aiba – Doamne fereste! – vreo unghiera periculoasa la ei.
– Puteam monta o bomba pe Hercules, sa explodeze direct intr-o tabara militara internationala.
– Puteam arunca in aer, asa, doar ca efect artistic, si citeva cisterne cu kerosen.
Si toate astea de Ziua Nationala a Romaniei, poate chiar in timpul paradei militare, care a iesit ireprosabil, desigur.
Apropo, iata si niste declaratii luate pe 1 Decembrie unui oficial, care la ora asta putea fi mort, daca nu macar dat jos din functii.
Stefan Mladin, director Aeroport Baneasa: „Paza o asigura o firma privata de paza (Shelter Security), SRI-ul, dar si Politia de frontiera. Aeroportul e securizat 100%“. Ca sa va convingeti ce dreptate are dom’ Mladin, intrati pe site-ul www.catavencu.ro sa vedeti filmul cu noi punind bombe la Baneasa.
11.10.07
Dovada clara ca Decebal Traian Remes a luat mita
Asta nu e glum adeloc :( Uite pentru ce platim noi attea impozite...
Problema multora e ca de ce s-au dat informatii din dosar la tv. Problema mea e cate dosare la fel de clare au dus la achitare. Si cate altele 'afaceri' de acest gen sunt nestiute de nimeni...
Problema multora e ca de ce s-au dat informatii din dosar la tv. Problema mea e cate dosare la fel de clare au dus la achitare. Si cate altele 'afaceri' de acest gen sunt nestiute de nimeni...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
