The CLR Profiler includes a number of very useful views of the allocation profile, including a histogram of allocated types, allocation and call graphs, a time line showing GCs of various generations and the resulting state of the managed heap after those collections, and a call tree showing per-method allocations and assembly loads.
http://www.microsoft.com/downloads/details.aspx?FamilyId=A362781C-3870-43BE-8926-862B40AA0CD0&displaylang=en
Un alt profiler recomandat: http://memprofiler.com/
19.12.07
Cele mai bune zece filme ale anului 2007
Before the Devil Knows You’re Dead
Le scaphandre et le papillon
Into the Wild
Juno
Knocked Up
Michael Clayton
No Country for Old Men
Ratatouille
The Savages
There Will Be Blood
Best Horror 2007
1. 30 Days of Night
2. Resident Evil: Extinction
3. The Grudge 2
4. Halloween
5. Severance
6. Grindhouse
7. Hostel 2
8. Saw IV
9. 28 Weeks Later
10. The Mist
Le scaphandre et le papillon
Into the Wild
Juno
Knocked Up
Michael Clayton
No Country for Old Men
Ratatouille
The Savages
There Will Be Blood
Best Horror 2007
1. 30 Days of Night
2. Resident Evil: Extinction
3. The Grudge 2
4. Halloween
5. Severance
6. Grindhouse
7. Hostel 2
8. Saw IV
9. 28 Weeks Later
10. The Mist
17.12.07
Zece pentru Romania 2007
Aici se poate vedea gradul de incultura al poporului roman. De ce au dreptul sa voteze oameni care au ales pe Arsinel si Piersic? Ca la actori poate nu e asa important, da cu Ilici ne-am fript rau de tot 16 ani...
De fapt la actori s-a vazut reactia cunoscatorilor din sala cand a fost citit Dinica (s-au ridicat in picioare si au aplaudat toti indelung).
La categoria "ACTORII" au fost reţinuţi pentru etapa a-II-a:
De fapt la actori s-a vazut reactia cunoscatorilor din sala cand a fost citit Dinica (s-au ridicat in picioare si au aplaudat toti indelung).
La categoria "ACTORII" au fost reţinuţi pentru etapa a-II-a:
1. ALEXANDRU ARSINEL
2. FLORIN PIERSIC
3. STEFAN BANICA JR.
4. STELA POPESCU
5. MAIA MORGENSTERN
6. JEAN CONSTANTIN
7. TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ
9. GHEORGHE DINICA
8. DRAGA OLTEANU MATEI
10. DAN BORDEIANU Criteriile de performanţă sunt: este talentat; are un aspect fizic plăcut; este apreciat, iubit de public, popular.
13.12.07
Cum se poate reduce factura la caldura cu 75 procente
Proprietarii de case sau de vile îşi pot reduce cheltuielile cu încălzirea cu până la 75% dacă îşi montează o pompă de căldură. Aceasta este un sistem neconvenţional de încălzire-răcire, un agregat termodinamic ce preia căldura de la un corp mai rece şi o duce către unul mai cald.
Sursa de energie folosită este gratuită şi inepuizabilă, adică energia solară înmagazinată în sol, aer, apa freatică sau chiar în stâncă. Pompa absoarbe căldura naturală a pământului prin intermediul unor ţevi şi cu ajutorul unui compresor, care este parte componentă a instalaţiei, o multiplică în anotimpul rece sau produce frig pe timpul verii. Compresorul urcă iarna temperatura în calorifere la 35-55 grade iar vara o scade până la 10-12 grade. Astfel de pompe înlocuiesc sistemele tradiţionale ce utilizează combustibili solizi, gaze naturale, GPL, lichizi sau pe cele care folosesc curent electric.
Scăpăm de furnizorii de gaze Chiar dacă investiţia iniţială este mai mare decât la instalarea altor centrale termice, amortizarea se face, potrivit comercianţilor, între 3 şi 7 ani. Cu cât imobilul este mai mare investiţia se amortizează mai rapid. În plus, perioada scade dacă ţinem cont că preţurile combustibililor tradiţionali creşte în permanenţă. Pompele de căldură nu sunt influenţate de evoluţia acestor preţuri, de condiţiile climaterice sau de orice fel de taxă.
Pentru o casă cu o suprafaţă în medie de 100-150 metri pătraţi achiziţionarea şi montarea unei pompe de căldură costă în jur de 10.000 de euro şi creşte proporţional cu mărimea construcţiei. În această sumă intră preţul pompei (care de fapt este un sistem alcătuit din tubulaturi, un compresor, un colector, un vas de vaporizare şi un condensator), cel al manoperei, al ventilo-convertorului, al radiatoarelor şi al sistemului de distribuţie.
Dimensionarea instalaţiei şi alegerea tipului de sursă de energie se fac în funcţie de suprafaţa imobilului, de sistemul izolaţie, de numărul de băi sau spaţiul disponibil din jurul locuinţei. De altfel, comerciaţii cer aceste date pentru a calcula capacitatea optimă pentru necesarul de încălzit. Autonomia termică este foarte ridicată, curentul electric de la reţeaua naţională este folosit doar pentru acţionarea compresorului şi pentru pompa de recirculare. Pentru fiecare kilowat de energie electrică utilizat se obţin 4 kilowaţi de energie termică.
Tipuri de pompe
Pe piaţa românească se comercializează mai multe tipuri de pompe de căldură: sol/sol, (preiau căldura din sol), de mare adâncime, (iau căldura din puţuri forate la peste 100 metri), de pânză freatică şi de aer.
Cele mai cunoscute mărci sunt Thermia, Octopus, Ochsner, Dimplex, Tetco, Hoval. Producătorii de astfel de instalaţii spun că rentabilitatea cea mai mare o oferă pompele care absorb energia din apa freatică. Pentru ca o pompă de căldură să fie cât mai eficientă trebuie să existe o diferenţă cât mai mică între sursă şi mediul de încălzit. Apa freatică are în mod constant o temperatură de 8-12 grade, fiind purtător de energie termică pe tot parcursul anului.
Apa se extrage printr-un puţ şi este adusă în schimbătorul de căldură. La o distanţă de 6-8 metri se forează un al doilea puţ prin care se va deversa apa răcită. Un foraj de adâncime costă între 100 şi 200 lei metru liniar. Dacă se forează la adâncimi mari, de peste 100 metri, se introduce o sondă prin care circulă un agent de apă şi antigel. Temperatura solului este din ce în ce mai mare pe măsură ce creşte adâncimea, fapt ce conferă sistemului o stabilitate sporită.
Pentru locuinţele care au spaţii mai mari în jur se poate utiliza sistemul sol/sol. La o distanţă de 0,7-1,9 metri sub pământ se plasează serpentine de ţeavă din plastic care vor prelua energia solară. Sistemul nu dăunează plantelor din grădină. Pompele de aer sunt confruntate cu diferenţele cele mai mari de temperatură şi în consecinţă trebuie să se apeleze la o centrală termică dacă temperaturile scad sub minus 10 grade Celsius. În acest caz, randamentul pompei de căldură este de 50%.
Sursa de energie folosită este gratuită şi inepuizabilă, adică energia solară înmagazinată în sol, aer, apa freatică sau chiar în stâncă. Pompa absoarbe căldura naturală a pământului prin intermediul unor ţevi şi cu ajutorul unui compresor, care este parte componentă a instalaţiei, o multiplică în anotimpul rece sau produce frig pe timpul verii. Compresorul urcă iarna temperatura în calorifere la 35-55 grade iar vara o scade până la 10-12 grade. Astfel de pompe înlocuiesc sistemele tradiţionale ce utilizează combustibili solizi, gaze naturale, GPL, lichizi sau pe cele care folosesc curent electric.
Scăpăm de furnizorii de gaze Chiar dacă investiţia iniţială este mai mare decât la instalarea altor centrale termice, amortizarea se face, potrivit comercianţilor, între 3 şi 7 ani. Cu cât imobilul este mai mare investiţia se amortizează mai rapid. În plus, perioada scade dacă ţinem cont că preţurile combustibililor tradiţionali creşte în permanenţă. Pompele de căldură nu sunt influenţate de evoluţia acestor preţuri, de condiţiile climaterice sau de orice fel de taxă.
Pentru o casă cu o suprafaţă în medie de 100-150 metri pătraţi achiziţionarea şi montarea unei pompe de căldură costă în jur de 10.000 de euro şi creşte proporţional cu mărimea construcţiei. În această sumă intră preţul pompei (care de fapt este un sistem alcătuit din tubulaturi, un compresor, un colector, un vas de vaporizare şi un condensator), cel al manoperei, al ventilo-convertorului, al radiatoarelor şi al sistemului de distribuţie.
Dimensionarea instalaţiei şi alegerea tipului de sursă de energie se fac în funcţie de suprafaţa imobilului, de sistemul izolaţie, de numărul de băi sau spaţiul disponibil din jurul locuinţei. De altfel, comerciaţii cer aceste date pentru a calcula capacitatea optimă pentru necesarul de încălzit. Autonomia termică este foarte ridicată, curentul electric de la reţeaua naţională este folosit doar pentru acţionarea compresorului şi pentru pompa de recirculare. Pentru fiecare kilowat de energie electrică utilizat se obţin 4 kilowaţi de energie termică.
Tipuri de pompe
Pe piaţa românească se comercializează mai multe tipuri de pompe de căldură: sol/sol, (preiau căldura din sol), de mare adâncime, (iau căldura din puţuri forate la peste 100 metri), de pânză freatică şi de aer.
Cele mai cunoscute mărci sunt Thermia, Octopus, Ochsner, Dimplex, Tetco, Hoval. Producătorii de astfel de instalaţii spun că rentabilitatea cea mai mare o oferă pompele care absorb energia din apa freatică. Pentru ca o pompă de căldură să fie cât mai eficientă trebuie să existe o diferenţă cât mai mică între sursă şi mediul de încălzit. Apa freatică are în mod constant o temperatură de 8-12 grade, fiind purtător de energie termică pe tot parcursul anului.
Apa se extrage printr-un puţ şi este adusă în schimbătorul de căldură. La o distanţă de 6-8 metri se forează un al doilea puţ prin care se va deversa apa răcită. Un foraj de adâncime costă între 100 şi 200 lei metru liniar. Dacă se forează la adâncimi mari, de peste 100 metri, se introduce o sondă prin care circulă un agent de apă şi antigel. Temperatura solului este din ce în ce mai mare pe măsură ce creşte adâncimea, fapt ce conferă sistemului o stabilitate sporită.
Pentru locuinţele care au spaţii mai mari în jur se poate utiliza sistemul sol/sol. La o distanţă de 0,7-1,9 metri sub pământ se plasează serpentine de ţeavă din plastic care vor prelua energia solară. Sistemul nu dăunează plantelor din grădină. Pompele de aer sunt confruntate cu diferenţele cele mai mari de temperatură şi în consecinţă trebuie să se apeleze la o centrală termică dacă temperaturile scad sub minus 10 grade Celsius. În acest caz, randamentul pompei de căldură este de 50%.
6.12.07
Bursa de Valori Bucuresti furnizeaza un Serviciu Web
Bursa de Valori Bucuresti furnizeaza un Serviciu Web pentru a ajuta dezvoltatorii de aplicatii sa integreze datele de tranzactionare in propriile aplicatii, folosind o metoda standard.
http://www.bvb.ro/NewsandServices/Services/Services.aspx
http://www.bvb.ro/NewsandServices/Services/Services.aspx
5.12.07
De 1 Decembrie, am pus bombe pe Aeroportul Baneasa
http://www.catavencu.ro/la_zi/din_editia_print/ancheta_de_1_decembrie_am_pus_bombe_pe_aeroportul_baneasa.html
Vineri, 30 noiembrie. Ziua Nationala era din ce in ce mai aproape. O simteam cum vine. Huruia din tancuri. Ne blocase deja traficul. Stateam in masina si ne gindeam: „Ba, noi chiar nu facem nimic ca sa marcam acest maret moment? Uite, hai sa mergem pe un cimp, sa ne taiem un pic la un deget si sa varsam citeva picaturi de singe pe glia stramoseasca. Jertfa pentru patria-muma! Nt-nt-nt, nu merge, trebuie sa mergem si la farmacie sa luam spirt ca sa ne punem la rana... E complicat si e si penibil sa ceri doar spirt la farmacie. Atunci, alta varianta, hai sa presaram in Piata Universitatii, pe sosea, 3.000 de cutii de piuneze si sa arboram banner-ul: «Pe aici nu se trece!». Hai, maaaa, ce naiba, sintem nebuni, pai nu mai trecem nici noi! Cum mai ajungem acasa? Ne asteapta nevestele. Si asta n-ar fi o problema, dar cum sa ne permitem sa intirziem la amante?“. Pina la urma, din toate variantele de sacrificiu patriotic, juriul compus din doi oameni blocati in trafic a ales: sa punem o bomba la un avion garat intr-un aeroport romanesc international. Ce proasta idee! Ne-a iesit, dar a fost atit de simplu, ca ne-am si plictisit.
E atit de banal sa arunci un aeroport romanesc in aer,
ca-mi vine sa si casc. Nu-ti trebuie decit o salopeta de salahor in constructii, o casca de santierist si, daca chiar esti un terorist foarte exigent, care tine la detalii, o masina rapciugoasa, tip Dacia papuc, an de fabricatie 1986. Se accepta si 1984. Va prezentam imediat schema atentatului cu care puteti face pulbere un aeroport international romanesc, cu rugamintea sa n-o dati mai departe, mai departe de granitele NATO.
Am ales Aeroportul Baneasa. Din cel putin doua motive. Unu, e mai aproape de Arcul de Triumf, pe unde trec de 1 Decembrie competentele unitati care asigura siguranta nationala. Si doi, dar mai important, e mai aproape de redactie, deci ne era mai la indemina.
Ne-am imbracat in tinuta clasica a unui zilier constructor. Pentru teroristii care vor planul mura-n gura, ne vedem fortati sa dam niste detalii. Adica una bucata salopeta peste flanela decolorata si maiou, spalacit, made in China (eu, Alexandru Cautis) si halat muncitoresc bleumarin peste una bucata geaca luata cu trei milioane din Metro Baneasa, pe care o gasea cu doar 50 de euro la Tati-Paris, dar s-a grabit (eu, Catalin Prisacariu). Hai, nu ziceti ca-i scump, ca are Al-Qaeda bani.
Am luat doua lopeti cu noi (din pacate, n-avem detalii tehnice pentru Al-Qaeda, sint niste lopeti clasice), ca sa aratam ireprosabil a muncitori pusi pe treaba. Plus una bomba. Bomba tare, dar de jucarie, pentru care ma vad nevoit sa-i multumesc lui Rares, fiu-meu de sase ani, care mi-a ingaduit sa folosesc in interes national grenada lui de plastic. Multam, Rares, esti un brav roman, sterge-te la cur, te rog.
Masina tip papuc. Ziceam si mai devreme, nu e obligatorie. Va trebuie doar daca aveti de transportat o cantitate mai mare de explozibil. Altfel, puteti sa patrundeti si pe jos in incinta Aeroportului Baneasa. Zece grenade va intra in buzunar lejer.
E, aici e aici. Va trebuie o… un soi de parola ca sa intrati cu bomba nestingheriti in aeroport. Ati dat neste bani pentru revista, deci consideram ca ati achitat taxa de parola pentru un atentat la Aeroportul Baneasa. Parola este… – taaaaa-raaaram-tam-tam – „Salut“. Se accepta si „Hai noroc, ma“ sau orice alta formula de salut de santier.
Asta e tot!!! Imbracati ca niste salahori, cu o masina care reuseste performanta de a rula 5 km, fara ca soferul sa se vada nevoit sa sufle in jigler, stiind sa ziceti pe romaneste „Salut“, puteti penetra nestingheriti, de cite ori vreti, filtrul de paza al Aeroportului International Baneasa.
Trecem la exemplificare practica:
Niste baieti, subsemnatii, in costumatie muncitoreasca, cu niste caschete de santier pe cap, pe care scrisesem cu o carioca „Al-Qaeda company“ si „Al Aca-eda Industry“, care nu aveau nici o treaba cu aeroportul, au reusit sa intre necontrolati si nebifati nicaieri, cu tot cu masina tip bena, in Aeroportul International Baneasa, pe 30 noiembrie 2007. Baieti finuti (saru’ mina, mama, saru’ mina, tata), n-au scuipat si n-au facut pipi in incinta securizata a aeroportului, dar au pus acolo niste bombe. De jucarie.
Ce au facut acesti baieti de caracter, dar totusi caracter neautorizat, in incinta Aeroportului International Baneasa, vedeti in continuare:
Pai, am intrat in aeroport ca niste fantome, pe poarta dinspre Drumul Potcoavei. Fiind imbracati in costumatie de muncitor clasic, am zis doar „Salut“ si paznicul aeroportului ne-a deschis imediat. Ca si cum era o garantie ca, fiind imbracati in salopeta si stiind sa zicem „salut“, nu puteam fi decit bine intentionati.
Ne-am plimbat nestingheriti pe linga cisterne cu kerosen. Le-am filmat si fotografiat.
Am mers cu masina, dar si pe jos, pe pista pe care veneau si plecau avioane. O situatie unica in lume! Inchipuiti-va un pilot la mansa unui avion proaspat aterizat sau a unuia gata de decolare, care se vede nevoit sa acorde prioritate de trecere unor pietoni care traverseaza nonsalanti, in acel moment, pista. „Stai, tataie, ce tot dai claxon la avion, nu vezi ca avem papornite de carat?! Bine ca esti tu smecher si ai avion!“
Am lipit una bombita, de plastic, de coada unui Boeing.
Ne-am filmat nonsalanti intr-o zona de maxima securitate, unde nu e permis sa faci poze nici cu aparate de jucarie. Am facut schimb de camere. Prisacariu l-a filmat pe Cautis cind punea bomba la Boeing, apoi Cautis l-a filmat pe Prisacariu plimbindu-se pe pista de rulare. Un avion al My Air se pregatea in spatele lor de decolare. Deci regia a fost excelenta, sincronizarea perfecta, n-a fost nevoie sa tragem duble. Asteptam niste oferte de serviciu de la Al Jazeera. Operator-atentator TV.
Si acum, poate cea mai tare chestie: linga Aeroportul Baneasa este Romaero, locul in care se repara avioanele. La Romaero ajungi pe aceeasi portita, la care intri zicind un simplu „Salut!“. In momentul in care noi puneam bombe la Baneasa, la Romaero se pregatea de decolare un avion militar Hercules. Avioanele militare Hercules sint mindrie nationala, avem vreo trei si ne-au costat cam un sfert din bugetul Apararii pe un an. Ei bine, teroristul de ocazie Alexandru Cautis a reusit sa puna mina pe Hercules-ul asta, pe bot, pe roti, unde ii sta bine unei bombe sa fie amplasate. La un moment dat a venit un tip care l-a rugat pe Cautis sa-i dea un pix. Pe casca lui Cautis scria „Al-Qaeda company“, lucru irelevant in preajma unui avion militar romanesc. I-am dat pix si a inceput sa intocmeasca procesul de predare-primire. Avionul fusese reparat si era bun de zbor. Deci il puteau da in stare perfecta, cu tot cu bomba instalata. Iar seful de service, sau ce era el, a mai luat si pixul cu care dadea avizul de garantie chiar din mina teroristului.
Ce puteam face de 1 Decembrie daca eram cu adevarat teroristi
– In bena masinii, care nu a fost deloc controlata la intrare, ca si pasagerii din interior, puteam avea niste bazuci, un aruncator de rachete, 100 de kilograme de Semtex, 50 de kilograme de C4, 50 de kilograme TNT. Nu rideti, colegul Stefan Agopian chiar stie sa prepare TNT.
– Puteam lasa, in loc de aeroport, un mare crater.
– Puteam pune o bomba cu ceas la un avion, care sa explodeze fix la Roma, Paris, Londra, unde voiam noi.
– Puteam sa mergem la pasagerii care tocmai se imbarcau de zbor si sa le pasam niste pistoale. Pasageri care fusesera trecuti prin filtrul SRI, ca sa nu aiba – Doamne fereste! – vreo unghiera periculoasa la ei.
– Puteam monta o bomba pe Hercules, sa explodeze direct intr-o tabara militara internationala.
– Puteam arunca in aer, asa, doar ca efect artistic, si citeva cisterne cu kerosen.
Si toate astea de Ziua Nationala a Romaniei, poate chiar in timpul paradei militare, care a iesit ireprosabil, desigur.
Apropo, iata si niste declaratii luate pe 1 Decembrie unui oficial, care la ora asta putea fi mort, daca nu macar dat jos din functii.
Stefan Mladin, director Aeroport Baneasa: „Paza o asigura o firma privata de paza (Shelter Security), SRI-ul, dar si Politia de frontiera. Aeroportul e securizat 100%“. Ca sa va convingeti ce dreptate are dom’ Mladin, intrati pe site-ul www.catavencu.ro sa vedeti filmul cu noi punind bombe la Baneasa.
Vineri, 30 noiembrie. Ziua Nationala era din ce in ce mai aproape. O simteam cum vine. Huruia din tancuri. Ne blocase deja traficul. Stateam in masina si ne gindeam: „Ba, noi chiar nu facem nimic ca sa marcam acest maret moment? Uite, hai sa mergem pe un cimp, sa ne taiem un pic la un deget si sa varsam citeva picaturi de singe pe glia stramoseasca. Jertfa pentru patria-muma! Nt-nt-nt, nu merge, trebuie sa mergem si la farmacie sa luam spirt ca sa ne punem la rana... E complicat si e si penibil sa ceri doar spirt la farmacie. Atunci, alta varianta, hai sa presaram in Piata Universitatii, pe sosea, 3.000 de cutii de piuneze si sa arboram banner-ul: «Pe aici nu se trece!». Hai, maaaa, ce naiba, sintem nebuni, pai nu mai trecem nici noi! Cum mai ajungem acasa? Ne asteapta nevestele. Si asta n-ar fi o problema, dar cum sa ne permitem sa intirziem la amante?“. Pina la urma, din toate variantele de sacrificiu patriotic, juriul compus din doi oameni blocati in trafic a ales: sa punem o bomba la un avion garat intr-un aeroport romanesc international. Ce proasta idee! Ne-a iesit, dar a fost atit de simplu, ca ne-am si plictisit.
E atit de banal sa arunci un aeroport romanesc in aer,
ca-mi vine sa si casc. Nu-ti trebuie decit o salopeta de salahor in constructii, o casca de santierist si, daca chiar esti un terorist foarte exigent, care tine la detalii, o masina rapciugoasa, tip Dacia papuc, an de fabricatie 1986. Se accepta si 1984. Va prezentam imediat schema atentatului cu care puteti face pulbere un aeroport international romanesc, cu rugamintea sa n-o dati mai departe, mai departe de granitele NATO.
Am ales Aeroportul Baneasa. Din cel putin doua motive. Unu, e mai aproape de Arcul de Triumf, pe unde trec de 1 Decembrie competentele unitati care asigura siguranta nationala. Si doi, dar mai important, e mai aproape de redactie, deci ne era mai la indemina.
Ne-am imbracat in tinuta clasica a unui zilier constructor. Pentru teroristii care vor planul mura-n gura, ne vedem fortati sa dam niste detalii. Adica una bucata salopeta peste flanela decolorata si maiou, spalacit, made in China (eu, Alexandru Cautis) si halat muncitoresc bleumarin peste una bucata geaca luata cu trei milioane din Metro Baneasa, pe care o gasea cu doar 50 de euro la Tati-Paris, dar s-a grabit (eu, Catalin Prisacariu). Hai, nu ziceti ca-i scump, ca are Al-Qaeda bani.
Am luat doua lopeti cu noi (din pacate, n-avem detalii tehnice pentru Al-Qaeda, sint niste lopeti clasice), ca sa aratam ireprosabil a muncitori pusi pe treaba. Plus una bomba. Bomba tare, dar de jucarie, pentru care ma vad nevoit sa-i multumesc lui Rares, fiu-meu de sase ani, care mi-a ingaduit sa folosesc in interes national grenada lui de plastic. Multam, Rares, esti un brav roman, sterge-te la cur, te rog.
Masina tip papuc. Ziceam si mai devreme, nu e obligatorie. Va trebuie doar daca aveti de transportat o cantitate mai mare de explozibil. Altfel, puteti sa patrundeti si pe jos in incinta Aeroportului Baneasa. Zece grenade va intra in buzunar lejer.
E, aici e aici. Va trebuie o… un soi de parola ca sa intrati cu bomba nestingheriti in aeroport. Ati dat neste bani pentru revista, deci consideram ca ati achitat taxa de parola pentru un atentat la Aeroportul Baneasa. Parola este… – taaaaa-raaaram-tam-tam – „Salut“. Se accepta si „Hai noroc, ma“ sau orice alta formula de salut de santier.
Asta e tot!!! Imbracati ca niste salahori, cu o masina care reuseste performanta de a rula 5 km, fara ca soferul sa se vada nevoit sa sufle in jigler, stiind sa ziceti pe romaneste „Salut“, puteti penetra nestingheriti, de cite ori vreti, filtrul de paza al Aeroportului International Baneasa.
Trecem la exemplificare practica:
Niste baieti, subsemnatii, in costumatie muncitoreasca, cu niste caschete de santier pe cap, pe care scrisesem cu o carioca „Al-Qaeda company“ si „Al Aca-eda Industry“, care nu aveau nici o treaba cu aeroportul, au reusit sa intre necontrolati si nebifati nicaieri, cu tot cu masina tip bena, in Aeroportul International Baneasa, pe 30 noiembrie 2007. Baieti finuti (saru’ mina, mama, saru’ mina, tata), n-au scuipat si n-au facut pipi in incinta securizata a aeroportului, dar au pus acolo niste bombe. De jucarie.
Ce au facut acesti baieti de caracter, dar totusi caracter neautorizat, in incinta Aeroportului International Baneasa, vedeti in continuare:
Pai, am intrat in aeroport ca niste fantome, pe poarta dinspre Drumul Potcoavei. Fiind imbracati in costumatie de muncitor clasic, am zis doar „Salut“ si paznicul aeroportului ne-a deschis imediat. Ca si cum era o garantie ca, fiind imbracati in salopeta si stiind sa zicem „salut“, nu puteam fi decit bine intentionati.
Ne-am plimbat nestingheriti pe linga cisterne cu kerosen. Le-am filmat si fotografiat.
Am mers cu masina, dar si pe jos, pe pista pe care veneau si plecau avioane. O situatie unica in lume! Inchipuiti-va un pilot la mansa unui avion proaspat aterizat sau a unuia gata de decolare, care se vede nevoit sa acorde prioritate de trecere unor pietoni care traverseaza nonsalanti, in acel moment, pista. „Stai, tataie, ce tot dai claxon la avion, nu vezi ca avem papornite de carat?! Bine ca esti tu smecher si ai avion!“
Am lipit una bombita, de plastic, de coada unui Boeing.
Ne-am filmat nonsalanti intr-o zona de maxima securitate, unde nu e permis sa faci poze nici cu aparate de jucarie. Am facut schimb de camere. Prisacariu l-a filmat pe Cautis cind punea bomba la Boeing, apoi Cautis l-a filmat pe Prisacariu plimbindu-se pe pista de rulare. Un avion al My Air se pregatea in spatele lor de decolare. Deci regia a fost excelenta, sincronizarea perfecta, n-a fost nevoie sa tragem duble. Asteptam niste oferte de serviciu de la Al Jazeera. Operator-atentator TV.
Si acum, poate cea mai tare chestie: linga Aeroportul Baneasa este Romaero, locul in care se repara avioanele. La Romaero ajungi pe aceeasi portita, la care intri zicind un simplu „Salut!“. In momentul in care noi puneam bombe la Baneasa, la Romaero se pregatea de decolare un avion militar Hercules. Avioanele militare Hercules sint mindrie nationala, avem vreo trei si ne-au costat cam un sfert din bugetul Apararii pe un an. Ei bine, teroristul de ocazie Alexandru Cautis a reusit sa puna mina pe Hercules-ul asta, pe bot, pe roti, unde ii sta bine unei bombe sa fie amplasate. La un moment dat a venit un tip care l-a rugat pe Cautis sa-i dea un pix. Pe casca lui Cautis scria „Al-Qaeda company“, lucru irelevant in preajma unui avion militar romanesc. I-am dat pix si a inceput sa intocmeasca procesul de predare-primire. Avionul fusese reparat si era bun de zbor. Deci il puteau da in stare perfecta, cu tot cu bomba instalata. Iar seful de service, sau ce era el, a mai luat si pixul cu care dadea avizul de garantie chiar din mina teroristului.
Ce puteam face de 1 Decembrie daca eram cu adevarat teroristi
– In bena masinii, care nu a fost deloc controlata la intrare, ca si pasagerii din interior, puteam avea niste bazuci, un aruncator de rachete, 100 de kilograme de Semtex, 50 de kilograme de C4, 50 de kilograme TNT. Nu rideti, colegul Stefan Agopian chiar stie sa prepare TNT.
– Puteam lasa, in loc de aeroport, un mare crater.
– Puteam pune o bomba cu ceas la un avion, care sa explodeze fix la Roma, Paris, Londra, unde voiam noi.
– Puteam sa mergem la pasagerii care tocmai se imbarcau de zbor si sa le pasam niste pistoale. Pasageri care fusesera trecuti prin filtrul SRI, ca sa nu aiba – Doamne fereste! – vreo unghiera periculoasa la ei.
– Puteam monta o bomba pe Hercules, sa explodeze direct intr-o tabara militara internationala.
– Puteam arunca in aer, asa, doar ca efect artistic, si citeva cisterne cu kerosen.
Si toate astea de Ziua Nationala a Romaniei, poate chiar in timpul paradei militare, care a iesit ireprosabil, desigur.
Apropo, iata si niste declaratii luate pe 1 Decembrie unui oficial, care la ora asta putea fi mort, daca nu macar dat jos din functii.
Stefan Mladin, director Aeroport Baneasa: „Paza o asigura o firma privata de paza (Shelter Security), SRI-ul, dar si Politia de frontiera. Aeroportul e securizat 100%“. Ca sa va convingeti ce dreptate are dom’ Mladin, intrati pe site-ul www.catavencu.ro sa vedeti filmul cu noi punind bombe la Baneasa.
1.12.07
Ziua romaniei
Nici cel mai mic sentiment pentru ziua unei tari care nu mi-a oferit nimic. Numai imi ia... Mai bine sa fim realisti ca Lucica: "glia? pentru mine e bucata aia de pamant intabulata pe numele meu... doar pentru aia lupt"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
