Cum se poate reduce factura la caldura cu 75 procente

Proprietarii de case sau de vile îşi pot reduce cheltuielile cu încălzirea cu până la 75% dacă îşi montează o pompă de căldură. Aceasta este un sistem neconvenţional de încălzire-răcire, un agregat termodinamic ce preia căldura de la un corp mai rece şi o duce către unul mai cald.
Sursa de energie folosită este gratuită şi inepuizabilă, adică energia solară înmagazinată în sol, aer, apa freatică sau chiar în stâncă. Pompa absoarbe căldura naturală a pământului prin intermediul unor ţevi şi cu ajutorul unui compresor, care este parte componentă a instalaţiei, o multiplică în anotimpul rece sau produce frig pe timpul verii. Compresorul urcă iarna temperatura în calorifere la 35-55 grade iar vara o scade până la 10-12 grade. Astfel de pompe înlocuiesc sistemele tradiţionale ce utilizează combustibili solizi, gaze naturale, GPL, lichizi sau pe cele care folosesc curent electric.
Scăpăm de furnizorii de gaze Chiar dacă investiţia iniţială este mai mare decât la instalarea altor centrale termice, amortizarea se face, potrivit comercianţilor, între 3 şi 7 ani. Cu cât imobilul este mai mare investiţia se amortizează mai rapid. În plus, perioada scade dacă ţinem cont că preţurile combustibililor tradiţionali creşte în permanenţă. Pompele de căldură nu sunt influenţate de evoluţia acestor preţuri, de condiţiile climaterice sau de orice fel de taxă.
Pentru o casă cu o suprafaţă în medie de 100-150 metri pătraţi achiziţionarea şi montarea unei pompe de căldură costă în jur de 10.000 de euro şi creşte proporţional cu mărimea construcţiei. În această sumă intră preţul pompei (care de fapt este un sistem alcătuit din tubulaturi, un compresor, un colector, un vas de vaporizare şi un condensator), cel al manoperei, al ventilo-convertorului, al radiatoarelor şi al sistemului de distribuţie.
Dimensionarea instalaţiei şi alegerea tipului de sursă de energie se fac în funcţie de suprafaţa imobilului, de sistemul izolaţie, de numărul de băi sau spaţiul disponibil din jurul locuinţei. De altfel, comerciaţii cer aceste date pentru a calcula capacitatea optimă pentru necesarul de încălzit. Autonomia termică este foarte ridicată, curentul electric de la reţeaua naţională este folosit doar pentru acţionarea compresorului şi pentru pompa de recirculare. Pentru fiecare kilowat de energie electrică utilizat se obţin 4 kilowaţi de energie termică.
Tipuri de pompe
Pe piaţa românească se comercializează mai multe tipuri de pompe de căldură: sol/sol, (preiau căldura din sol), de mare adâncime, (iau căldura din puţuri forate la peste 100 metri), de pânză freatică şi de aer.
Cele mai cunoscute mărci sunt Thermia, Octopus, Ochsner, Dimplex, Tetco, Hoval. Producătorii de astfel de instalaţii spun că rentabilitatea cea mai mare o oferă pompele care absorb energia din apa freatică. Pentru ca o pompă de căldură să fie cât mai eficientă trebuie să existe o diferenţă cât mai mică între sursă şi mediul de încălzit. Apa freatică are în mod constant o temperatură de 8-12 grade, fiind purtător de energie termică pe tot parcursul anului.
Apa se extrage printr-un puţ şi este adusă în schimbătorul de căldură. La o distanţă de 6-8 metri se forează un al doilea puţ prin care se va deversa apa răcită. Un foraj de adâncime costă între 100 şi 200 lei metru liniar. Dacă se forează la adâncimi mari, de peste 100 metri, se introduce o sondă prin care circulă un agent de apă şi antigel. Temperatura solului este din ce în ce mai mare pe măsură ce creşte adâncimea, fapt ce conferă sistemului o stabilitate sporită.
Pentru locuinţele care au spaţii mai mari în jur se poate utiliza sistemul sol/sol. La o distanţă de 0,7-1,9 metri sub pământ se plasează serpentine de ţeavă din plastic care vor prelua energia solară. Sistemul nu dăunează plantelor din grădină. Pompele de aer sunt confruntate cu diferenţele cele mai mari de temperatură şi în consecinţă trebuie să se apeleze la o centrală termică dacă temperaturile scad sub minus 10 grade Celsius. În acest caz, randamentul pompei de căldură este de 50%.