capital - ROMÂNIA DUPĂ 20 DE ANI: Top 10 evenimente care ne-au tras înapoi

sursa capital.ro:


10. Alungarea Regelui
Conducerile post-decembriste de până în 1996 i-au refuzat constant fostului suveran Mihai I dreptul de a veni în România. Atitudinea oficialităţilor de la Bucureşti a menţinut multă vreme climatul politic din ţara noastră în zona unui radicalism dăunător pentru democraţie.

9. Constituţia din '91 ne-a ţinut în '91
Scrisă sub coordonarea lui Antonie Iorgovan, Constituţia din 1991 ar fi trebuit să fie un motor eficient de dezvoltare. Dimpotrivă, prin felul în care a legiferat raportul puterilor în stat, actul fundamental al noii Românii post-comuniste a lăsat democraţia la cheremul foştilor nomenclaturişti ajunşi pe funcţii importante imediat după decembrie 1989.

8. „Caritas”: cum au ajuns în stradă românii care se visau milionari peste noapte
Jocul de tip piramidal „Caritas”, care promitea câştiguri de opt ori mai mari decât sumele investite, a început în 1991 la Cluj-Napoca şi a continuat până în '94. Deponenţii au lăsat la „Caritas” peste 1.257 de miliarde de lei, majoritatea reprezentând economiile lor de o viaţă. Fenomenul „Caritas” este emblematic pentru lipsa de cultură financiară a românilor şi pentru dorinţa oarbă de a se îmbogăţi foarte repede şi foarte uşor.

7. Cuponiadele: milioane de milionari
Una dintre principalele provocări ale tranziţiei a fost transferul proprietăţii din sectorul de stat în cel privat: chit că este vorba despre terenuri şi clădiri sau despre societăţi comerciale. Programele de privatizare în masă – care vor rămâne în istorie sub denumirea populară, de „cuponiade” – sunt un exemplu de intenţii bune, care sfârşesc prost.

6. 1998: aproape de crah
Dacă-l veţi întreba pe Mugur Isărescu, care a preluat (şi a păstrat) conducerea BNR la scurt timp după Revoluţie care au fost cele mai dificile momente din ultimii 20 de ani, în mod sigur va menţiona şi criza financiară din ’98, când România a fost la un pas de incapacitatea de plată.

5. Legile proprietăţii, legile corupţiei
Regimul terenurilor şi imobilelor din România n-a fost clarificat, din păcate, nici la 20 de ani după Revoluţie. Consecinţele: multe investiţii - publice sau private - sunt îngreunate de lipsa unui statut clar ar terenurilor. În plus, lacunele legislative în domeniul proprietăţii au fost unul din factorii care a favorizat corupţia din sectorul public.

4. Întârzieri mari în graficul aderării la NATO şi UE
Ar fi trebuit să intrăm în NATO în 1997, dar nu am intrat. Ar fi trebuit să intrăm în Uniunea Europeană în 2004, dar, la fel, nu am intrat. Aderarea oficială a României la structurile nord-atlantice s-a produs în 2002, iar aderarea la UE abia la 1 ianuarie 2007. Decalajul defineşte cum nu se poate mai bine diferenţa de maturitate şi de capacitate dintre clasa politică de la Bucureşti şi conducerile unor state vecine precum Cehia, Polonia sau Ungaria.

3. 2000: anticomuniştii, obligaţi să voteze cu Iliescu!
În 2000, românii s-au aflat în ipostaza de a alege în turul al doilea de scrutin la preşedinţie între Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Situaţia a fost calificată de presa internaţională ca fiind un pas „Înapoi în viitor”.

2. Mineriadele: democraţia predată cu bastonul
Primul deceniu al perioadei de după 1989 a fost presărat cu dezlănţuiri violente ale minerilor din Valea Jiului, care au instaurat panica printre românii care se opuneau neo-comunismului reprezentat de forţele politice conduse de foşti demnitari de dinainte de 1989. Manipularea minerilor a slăbit vizibil forţa de manifestare a opoziţiei.

1. Piaţa Universităţii: opoziţia democratică, scoasă din joc cu forţa
După nici jumătate de an de la momentul în care a văzut prima Revoluţie în direct, Occidentului i s-a arătat o altă Românie: una în care hoarde de mineri, transformaţi în forţe de ordine şi sprijiniţi de puterea politică, dădeau cu bâta, la propriu şi la figurat, în plăpânda democraţie înfiripată în decembrie 1989.