Faceți căutări pe acest blog

30.7.08

Gata cu criza de personal din IT

Până de curând, IT-ul s-a aflat constant între domeniile cu cea mai aprigă fluctuaţie de personal. După primele şase luni ale anului, specialiştii remarcă o încetinire a migraţiei angajaţilor, dar şi a ritmului de creştere al salariilor.

„Anul trecut, nu mă surprindea să aud că demisionau oameni după trei sau şase luni; acum, contactăm angajaţi care sunt de un an şi jumătate-doi în aceeaşi companie şi care ne spun că nu vor să plece“, spune Vivien Untaru, director al firmei de resurse umane Von Consulting, cea care a organizat luna trecută primul atelier dedicat recrutorilor din domeniul IT. Însă, noua provocare pentru companii, care abia se făcea simiţită până de curând, este dorinţa angajaţilor cu specializare
superioară de a părăsi ţara sau de a lucra pentru clienţi de pe pieţe externe, ca freelanceri. „Există şi acum oameni care sunt dispuşi să plece din firmă chiar şi după şase luni, dar doar în străinătate“, spune Vivien Untaru, explicând că „nu are sens să se mute la altă corporaţie de aici, unde ar avea acelaşi salariu“.
De altfel, companiile cele mai expuse la acest risc sunt multinaţionalele. „În general, cei care vor să plece sunt specialiştii în soluţii complexe gen SAP, dezvoltate de jucători importanţi pe piaţă, cum sunt Oracle, IBM şi Microsoft“, spune Ioana Moholea, project manager în cadrul companiei de resurse umane Perspective Group. Un astfel de angajat are parte, în România, de un venit lunar de circa 2.000 - 2.500 de euro, nivel care ajunge la circa 4.500 de euro în Marea Britanie, 6.000 de euro în Olanda şi chiar peste 7.000 de euro în ţara preferată de programatorii români, Elveţia.
Un studiu realizat la finalul anului trecut de Asociaţia pentru Tehnologia Informaţiei şi Comunicaţii (ATIC) arăta că, în medie, unul din zece angajaţi din IT va emigra anul acesta. „În general, pleacă cei care sunt foarte buni specialişti, mai puţin oameni care se ocupă de analiza de business, de exemplu“, apreciază Ioana Moholea.
Deşi diferenţa dintre salariile acordate de companiile din România şi cele din Occident s-a redus semnificativ în ultimii ani, angajatorii de aici dau semne că şi-ar fi atins limita de sus.
Primul an în care oferta
ajunge cererea
Potrivit Institutului Naţional de Statistică, veniturile salariale din sectorul de cercetare, dezvoltare şi informatică erau, în luna mai a acestui an, cu doar 12% mai mari faţă de aceeaşi lună a anului trecut, de o creştere mai mare bucurându-se doar angajaţii specializaţi în telecomunicaţii: 19%.
Pe de altă parte, recrutorii contactaţi de Capital apreciază că salariile din IT sunt printre cele mai uniforme din piaţa muncii, diferenţele dintre pachetele oferite de companiile din domeniu fiind minime. Astfel, salariul unui absolvent fără experienţă este de 700-1.000 de euro, diferenţa la acest nivel fiind determinată de profilul facultăţii absolvite, de tema lucrării de diplomă şi de proiectele din timpul şcolii.
„IT-ul este, probabil, singurul domeniu în care studiile universitare mai au importanţă reală“, spune Vivien Untaru, exemplificând cu o companie-client care, între mai mulţi candidaţi, l-a preferat pe unul care proiectase o pompă de apă. Apoi, un angajat cu experienţă de doi-trei ani va câştiga, în general, între 1.000 şi 1.500 de euro, în funcţie de aptitudini, iar salariile de peste 2.000 de euro le sunt rezervate fie celor care au experienţă peste cinci ani, fie angajaţilor care au fost promovaţi pe un post de conducere sau care stăpânesc limbaje complexe de programare.
Potrivit studiului ATIC, anual, 5.000 de tineri îşi finalizează studiile în facultăţile autohtone de profil, în condiţiile unui necesar de până la zece mii de noi angajaţi în această industrie, în fiecare an, până în 2010. Ieşirea, anul acesta, a două generaţii de absolvenţi simultan, face ca 2008 să fie primul an în care acest necesar să fie satisfăcut, ceea ce va contribui la echilibrarea balanţei dintre cerere şi ofertă. „În general, angajatorii devin mai pretenţioşi“, conchide reprezentantul VON Consulting, şi, pentru prima oară în ultimii cinci ani, îşi permit să negocieze de pe o poziţie de forţă.