Invidia

Invidia (ANDREI CORNEA)

(Revista 22)

Intr-o zi, vecinul nostru de bloc si-a luat un aparat de aer
conditionat. Era un zaduf ingrozitor, dar noi n-aveam aparat de aer
conditionat si nici bani ca sa ne cumparam unul. Sufeream de caldura si
de invidie. Aveam insa o biblioteca. Ne-am uitat in ea si am scos
cugetarile lui Seneca. Am citit de acolo o pagina-doua despre bine si
sensul vietii si, desi cald tot ne era, nu l-am mai invidiat pe vecin.
Ceva mai tarziu, vecinul si-a deschis un butic si a inceput sa umble
imbracat la costum la patru ace. Noi - tot cu blugi.
Nu-i nimic - ne-am zis linistiti, citind un capitol din Etica lui
Spinoza. Apoi vecinul a aparut deodata intr-un Megane argintiu. Noi
n-aveam nici bicicleta, dar l-am dispretuit citind din Phaidon al lui
Platon. Mai tarziu, vecinul a schimbat Meganul pe Mertan. Nu ne-a
pasat, caci si noi il schimbaseram deja pe Platon cu Aristotel. Si-a luat si
un 4x4, cel mai mare de pe strada. Noi l-am luat pe Marcus Aurelius, care
ne-a facut sa zambim impacati.
A mai trecut o vreme si vecinul si-a luat nevasta noua: blonda,
frumoasa, tanara. Noi - tot cu cea veche, dar am luat Evanghelia dupa
Ioan. Vecinul si-a imbracat soata cu o garderoba intreaga si cu
blanuri, basca bijuteriile. Noi ne-am imbracat spiritul citind din Eclesiast. In
fine, vecinul s-a mutat intr-o vila la sosea cu gard mare, bodigarzi si
piscina. Am rezistat si de data aceasta eroic citind Richard III. A
urmat o a doua vila - la munte. Dupa ce am vazut-o, ne-am consolat cu
Macbeth. O a treia - la mare: am recurs la Invierea lui Tolstoi, al
carei efect l-am consolidat cu Ghilgames, Ghandi si Declaratia de
iubire a lui Gabriel Liiceanu. Ne-am simtit cu mult mai bine.
L-au dat la televizor la o emisiune foarte populara. Ne-am stapanit
emotia cu o portie de Caragiale. L-au dat a doua oara cu mare succes:
am fi suferit daca nu ne-ar fi ajutat Ananda Coomarasvamy, Cartea lui Iov
si Cazul Wagner al lui Nietzsche.
Asa a trecut ceva mai mult timp... Vecinul isi lua case, masini,
iahturi, gagici. Noi raspundeam cu Balzac, Thomas Mann, Hegel,
Berdiaev.

Lupta era stransa, dar echilibrata. In sfarsit, intr-o zi l-au aratat
cu catuse la maini, umflat de PNA. Am rasfoit atunci fericiti Apocalipsul.

Dar peste vreo doua saptamani, vecinul nostru era eliberat si chiar
si-a anuntat candidatura pe listele unui partid majoritar.
Scarbiti, ne-am uitat in biblioteca. N-am mai vazut nimic. Ne-am uitat
pentru a doua oara. Nu ne-a venit sa credem. Pentru a treia oara ne-am
uitat cu atentie. Acelasi rezultat: citiseram toate cartile.
Si atunci ne-a cuprins invidia...