Persoana din spatele capturii, inventatorul francez Edouard-Leon Scott de Martinville, s-a folosit in demersul sau de un fonoautograf.
Dispozitivul era format dintr-un corn in forma de butoias conectat la un ac, ce scrijelea undele sonore pe foi de hirtie innegrite de fumul unei lampi cu ulei. Potrivit “The New York Times”, deoarece conceptul de redare audio nu era la indemina oamenilor, inregistrarea nu a fost destinata ascultarii, ci s-a vrut a fi o consemnare grafica a vocii umane, care sa poata fi descifrata mai tirziu.
Insa gratie unor cercetatori ai Laboratorului Berkeley din cadrul Universitatii California, hirtiile au prins, secole mai tirziu, glas. Ei le-au scanat la o rezolutie inalta, apoi au folosit un ac virtual pentru a descifra gravurile corespunzatoare undelor sonore.
“Cind am ascultat inregistrarea in forma ei finala, a fost un moment magic, eteric”, a declarat Giovannoni. “Adevarul e ca sunetele sint intiparite in fum. Vocea isi face loc din spatele unei cortine de fum acustic”, a mai adaugat el, vrajit de importanta momentului. Giovannoni a mai gasit, la un birou de patente din Paris, si alte astfel de inregistrari ale lui Leon Scott, datind chiar din 1853. Insa, deoarece Scott nu reusise inca sa-si calibreze corespunzator fonoautograful, istoricul american nu a reusit sa extraga din ele decit un scirtiit.
Imaginea lui Thomas Edison, inventatorul patefonului, nu va fi stirbita in nici un fel de noua descoperire, considera David Giovannoni. De aceeasi parere este si Paul Israel, directorul proiectului “Hirtiile lui Thomas A. Edison” (care urmareste promovarea figurii inventatorului in rindul marelui public) al universitatii americane Rutgers: “Diferenta dintre Edison si Scott este ca americanul si-a propus sa reproduca sunetul, lucru pe care l-a reusit in final”.
http://www.firstsounds.org/sounds/